Istoricul Bisericii Toti Sfintii din Caracal

Unul  dintre  cele  mai  vechi  monumente  de  arhitectură  din  Caracal  este biserica  Toţi  Sfinţii . De  dimensiuni  modeste , dar  prezentând  interesante  elemente  arhitectonice , biserica  atrage  atenţia  şi  trezeşte  curiozitatea  tuturor  vizitatorilor .

          O  primă  întrebare  pe  care  şi-o  pune  un  vizitator  al  monumentului  este aceea  cu  privire  la  anul  construcţiei .  În  pisania  scrisă  cu  frumoase  litere  chirilice deasupra  uşii  de  la  tindă , se  spune  că : ,, s-au  zidit  de  dumnealui  postelnicul Stoica  Boruzescu … la  leat  1818  iunie  22  s-au  început  de  zidit  şi  s-au  isprăvit  în  septembrie  . ’’ Inscripţia  dă  ca  an  al  construcţiei , deci , anul  1818 .     Caracteristicile  arhitectonice , însă , duc  neapărat  spre  o  epocă  mult  mai  veche  şi anume  secolul  al  XVll-lea ,  sau  chiar  secolul  al  XVl-lea .
          Biserica  aceasta , cu  ziduri  foarte  groase  şi  ferestre  mici , cu  zăbrele  de fier , a  fost  o  construcţie  fortificată ,  folosită  de  localnici  în  împrejurări  grele .

          În  anul  1818 , postelnicul  Boruzescu  se  pare  că  a  efectuat  o  reparaţie generală  pentru  că  nu  putea  să  o  construiască  în  timpul  atât  de  scurt , indicat  în  pisanie .

            Pentru  a   măguli  pe  postelnic , sau  din   porunca  acestuia , meşterul  care  a  alcătuit  pisania  a denaturat  realitatea ,  punând  anul  1818  ca  an  de  construcţie  al  bisericii .  Monumentul  este  însă  cu cel  puţin  două  secole  mai  vechi , decât  datarea  din  pisanie .

            Forma  monumentului  este  aceea  de  cruce .

            La  intrare  se  află  un  mic  pridvor , care  este  o  adăugire  târzie , de  la începutul  secolului  al  XX-lea , după  cum  este  şi  turla .

           Tinda , de  dimensiuni  foarte  mici , are  plafonul  în  formă  de  calotă , sprijinită pe  patru  arcuri .

           Pronaosul   este  despărţit  de  tindă   printr-un  zid  dublu , care  la  înălţimea balconului , rezervat  corului , prezintă  o  intrare  cu  o  scară  plasată  între  cele  două laturi  ale  zidului .  Scara  duce  la  intrarea   în  turlă .  Balconul  corului  este contruit  şi  el  mai  târziu .

            Naosul  şi  altarul  au  plafoanele  în  formă  de  calote ,  sprijinite  pe  arcuri , ca  şi  tinda .  Tâmpla , construită  din  cărămidă , este  prevăzută  cu  două  intrări  în loc  de  trei , cum  au  de  obicei  toate  bisericile .

           
 













În  exterior  biserica  are  elemente  decorative , formate  din  brâuri , ocniţe  şi pictură  murală .  Pictura  exterioara  înfăţişază  chipuri  de  sfinţi , prooroci .

Reprezentativ ,  în  ceea  ce  priveşte  pictura  interioară , este  înfăţişarea zoomorfă  a  chipului  Sfântului  Hristofor ,  pe  peretele  de  miazănoapte .
Sfantul, slavitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia, "purtatorul lui Hristos"  este un sfant mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul  calatorilor. Biserica ortodoxa il praznuieste pe 9 mai. 
Potrivit traditiei ortodoxe, Sf. Hristofor era un barbat foarte inalt, de o forta neobisnuita, care isi castiga painea ajutand oamenii sa treaca un rau involburat purtandu-i in spinare. Intr-o buna zi a intalnit un copil care a cerut sa-l treaca raul. Pe masura ce inainta in rau, copilul devenea tot mai greu, astfel incat Hristofor, uluit de faptul ca un copil putea sa doboare un barbat atat de puternic, a inceput sa se teama ca aveau sa se inece amandoi. Copilul i-a descoperit atunci ca era Hristos insusi, iar greutatea lui era data de povara lumii pe care o luase asupra Sa. Povestea lui ne aminteste ca toti crestinii sunt chemati  sa se "imbrace" in Hristos, purtandu-si fiecare crucea lui. Hristofor si-a "purtat" crucea si in cele din urma a suferit martiriul pentru credinta, implinind astfel porunca lui Hristos: "cel ce nu-si ia crucea si nu-MI urmeaza Mie nu este vrednic de mine" (Matei 10,38)

Prezenta dragonilor ce insotesc vulturul bicefal la tampla (emblema cantacuzinilor) indica de asemenea o constructie a sfarsitului de secol XVII.         


 



















În  tinda  bisericii , în  partea  stângă , se  află  un  mormânt , acoperit  cu  o frumoasă   lespede  de  marmură  roz .  Este  mormântul  lui  Ioan  Dumitriu ,deputatul oraşului  Caracal , în  divanul  Ad-hoc .  În  anul  1857  constituindu-se  în  Caracal   un   comitet  al  Unirii , Ioan  Dumitriu  a  fost  împuternicit  să  meargă  la  Bucureşti şi  să  susţină  Unirea  celor  două  Principate :  Moldova  şi  Ţara  Românească .

Deputatul   Dumitriu  n-a  trăit   să-şi  vadă  împlinindu-se  idealul  pentru care  luptase , murind  la  3  ianuarie  1859 ,  fiind  apoi  înmormântat  în  tinda bisericii  Toţi  Sfinţii .

Sărbătorindu-se  împlinirea  a  100  de  ani  de  la  realizarea  Unirii ,  în  1959 a  fost  pusă  pe  zidul  bisericii  o  placă  comemorativă ,  drept  omagiu  pentru memoria  înflăcăratului  unionist . Placa  are  următorul  cuprins : ,,  În  această biserică  se  află  mormântul  lui  Ioan   Dumitriu , care , ca  deputat  al  oraşului Caracal  în  divanul  Ad-hoc ,  a  susţinut  cu  însufleţire  Unirea  Ţărilor  Române ."